Iarna la repaus

Iată-ne în sfârşit şi în luna februrie… De ce spun în sfârşit? Probabil pentr că am
avut
mereu senzaţia că de fapt, primăvara începe încă din februrie. Iarăşi poate fi din cauza
faptului că am fost plecată săptămâna asta ân Anglia und ear fi trebuit să fie iarnă, când
de fapt pentru noi era primăvară. Trebuie să recunoaştem în schimb că o parte din vină o
poartă şi vremea pe care am fost primiţi când ne-am întors: zăpada se topea, era destul de
cald şi, ei bine nu pot spune decât un singur lucru: cu adevărat, februrie este un început
de primăvară!

Odată cu absenţa mea din gradină multe lucruri s-au schimbat, iar prima remarca ar fi
zăpada care nu e nici moale, nici tare, ci exact zăpada de care ai nevoie pentru a crea
bulgări pentru aruncat in motan. Exact cum aţi auzit…arunc cu bulgări în motan! Înainte,
însă de a chema Protecţia Animalelor, trebuie să aflaţi motivul, şi credeţi-mă pe cuvânt că
e unul demn şi brav… Îl apăr pe Stevenson! Povestea este cât se poate de simplă:
fiindcă vremea s-a îmblânzit, motanul iese mai mult pe afară şi îşi petrece mare parte din
timp stand pe gard, aşteptându-l pe bietul Stevenson să îşi facă apariţia. Chiar azi l-am
prins în flagrant…Stevenson, băiat cuminte venise la treburile zilnice, de deparazitat
copacul vecinului, treaba la care lucreaza de luni şi rezultatele se văd…a decojit mare
parte din copăcel lăsând în urmă mici găurele… După cum spuneam Steve (prescurtăm îi
noi) îşi vedea de treabă, când ţup! motanul pe gard cu privirea aţintită asupra
muncitorului. Eu, fiind pe fază, l-am nimerit pe motan fix în fund (spre scarab lui) pentru
că se ridicase şi era gata să sară. Motanul, complet nemulţumit, s-a întors, mi-a aruncat o
privire de profund dispreţ îi s-a apucat să îşi curăţe ruşinea…

Dacă tot vorbim de mâţe şi motani pot anunţa toţi propietarii de feline că s-a
redeschis
DNP-ul (Drumul Naţional Pisicesc) şi că felinele sunt aşteptaţe. Nu ştiţi unde se află
DNP-ul? Atunci ar trebui să vă fie ruşine faţă de fefelinele voastre de acasă! DNP-ul este
gardul de beton, care separă grădina noastră de cea a vecinului (din stânga dacă te uiţi
spre poartă) şi chiar se poate numi DNP, pentru că acest gard duce spre multe alte
garduri, străduţe şi cluburi pisiceşti. Din păcate traficul a crescut, încă de pea cum, şi tare
mi-e teamă că în nopţile de vară pisicile şi motanii vor trebui să stea la coadă. Momentan
până şi ziua poţi vedea pisicile casei (trecătorii obişnuiţi) şi chiar străini…cine
ştie…poate prin vară ne trezim cu pancarte publicitare…

La polul opus al faunei din grădină se află Dee-dee, căţeluşa mea scumpă şi iubită, acum şi
mamă! Şi tare fericită mai e să ne vadă, atât pe noi, cât şi pe călătorii DNP-ului…

Să revenim totuşi la grădină, pentru că avem ce povesti. Copacii parcă încep să
desmorţească, iar tufele mici de trandafiri să îşi scoată căpuşorul de sub marea zăpadă
albă… Petice verzi se iţesc acum prin curte şi odată cu ele multă mizerie…şi în curând
multă treabă. Frumos este că mici muguri au apărut pe crengile pomilor fructiferi, iar eu
una visez deja la cireşe, caise şi alte bunătăţi ale naturii…Ah! Şi câtă dulceaţă se află în
acele giuvaiere din copaci…Cerul se schimbă treptat…norii cei albi, care acopereau cerul
au dispărut şi au făcut loc azurului care se afla de după draperia albă…Scame pufoase au
răsărit pe marea albastră şi minunat este pictat cerul…dimineaţa, seara şi noaptea, când se
face negru, iar luna domneşte alături de stelele luminoase…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s