Motanul pe timp de iarna

        SAMSUNGZapada naste, chiar daca copii ei nu traiesc mult, ei mereu zambesc. Zapada ne da noua “puterea” de a crea. Si iata ca in gradina a aparut o figura noua. Delia, cu fustita de frunze de trandafir inghetate, cu nastureii din boboci rose de trandafir (desigur inghetatt), cu un zambet larg, larg ce nu piere, te intampina la poarta De ce Delia? Sincer nici eu nu stiu…mama SAMSUNGm-a intrebat care e numele ei, si cum gura vorbeste fara permisiunea mintii, a spus: Delia, si asa a ramas. Nu ati ghicit cine e Delia? Desiugur! Ea este fetita noastra de zapada . Si daca tot vorbim de zapada, trebuie sa recunoastem ca a adus o mare schimbare in gradina, pentru toti! A fost maturata, intai spre dreapta acum spre stanga, de vantul sugubat, iar acum unde odata era o patura, picioarele pamantului au fost descoperite, doar capul ramanand acoperit de pled. Si ce mai pled! Din blana de vulpe polara! Alb minunat, imi tine pamantul intr-un somn adanc si viseaza el, puiul mamii, la campiile verzi, la lacuste saritoare, la soare si la mai stie el ce.
        A nins, a nins si apoi s-a oprit brusc. O zi a fost de repaus, si iarasi a inceput, dar nu ca cea dintai ninsoare, cea de luni. Nimic nu bate originalul! “Falsa” ninsoare care a venit joi, a fost rezonabila. Vant, fulgi mici taiosi, vant si… vant! In schimb noi, adica eu cu Henri, nu ne-am SAMSUNG oprit. Chiar daca zapada ne ajungea pana la genunchi noi afara…: trantindu-ne, tavalindu-ne! De unde atata timp? He he! Nu s-a facut scoala! Tristete mare! A trebuit sa ne supunem vointei autoritatiilor si sa crestem activitatea in casa si in curte, doar suntem copii cuminti! Si chiar asa a fost…activitatea in casa a crescut mult, navetele obisnuite din casa in gradina (spre deznadejdea Ioanei-prietena care a stat cu noi- pentru ca la fiecare intrare aduceam “souvenir” bucati de pled).
          In casa in schimb s-a adapostit…motanul. Am incercat sa facem un puzzle de 1500 de piese, toate bune si frumoase pana cand intr-o dimineata, cand a dat strechea in motan. Cum adica? Ei bine, cei care au pisici vor intelege cu siguranta la ce ma refer. Felinele (pentru ca fenomenul este valabil pentru ambele sexe) au momente de nebuneala cronica! Alearga, fara motiv, cu coada imbarligata de colo-colo distrugand totul in cale. Daca te apropii de ele ti-ai gasit nasul! O iau drept o provocare la joaca si zbrrr, iarasi fuga peste tot, zgariind si spumegand. Ce recomand? Lasatul in pace, ar fi cea mai buna varianta. Revenind. Motanul nostrum a simtit piticii de pe creier zvarcolindu-se si le-a urmat exempul si ce sa distruga, oare, in nebuneala lui? Puzzlelul. Tot ce lucrasem zile la rand omorat de piticii motanului. Si Henri a comis greseala suprema, s-a repezit spre motan ca sa-l alunge…
”JOACA!”, probabil tipau miscoricii din creierul motanului…
Restul…
No comment.
         Motanul si-a primit pedeapsa. Sesiune foto…in zapada! Pozele au iesit frumos, nu am ce spune, motanul nici nu se mai misca de pe gard..si  trebuia sa-l vedeti, alergat de Kashmir, incercand sa sara pe gard. Norocul SAMSUNGSAMSUNGlui a fost ca eu, salvatoarea, am venit si l-am pus pe gard de unde nu s-a mai miscat, doar fortat de mine. Inapoi in casa motanul a fost starul resemnat si nu a mai vrut sa pozeze. S-a culcat (tipic) pe patul meu, a parosit totul, apoi s-a sculat (seara, desigur) si a prins glas. Si ce poate spune orice motan? “Da-mi mancare!”
Din categoria aventurii cu motanul intra si vanarea fulgilor de nea. Cum se intampla? Pai, cam asa:

      Azi, pe cand luam micul dejun (acompaniata de muzica lui Mozart) am fost martora la vanatoare…Afara, fulgi mari de nea cadeau delicat, plutind spre pamant. Si soarele diminetii stralucea de dupa norii suri ce l-au acoperit atata timp. Zapada sclipea, fulgi dansau…era liniste divina…
Zdup! Zdup! Motanul sarea disperat pe geam. Sus tot mai sus (parca era pe arcuri) dupa…fulgi de nea. Si dai si sari, si sus, si mai sus…pana a oboist.SAMSUNG
“Ti-ai terminat nebuneala?”, mi-am spus in gand. Da de unde! Din fund, sau de pe burta, motanul lovea necontenit sticla cu labele. Si iata cum cu: zbup, zbup, zbup pe o parte si pian pe cealalta am inceput o noua zi de iarna.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s